Beția Jerbei roșcate de Alex Oprea

 Culcat pe pat,                                                                                   întins într-o eclipsă - roșcată -                                                     Din pod, îmi arată o                                                                       imagine arsă - tristă - 

O piatră cu un nume                                                            grafitat pe-o trei salcâmi de                                                          crizanteme,                                                                            Întinse pe patul meu,                                                                Dar alt pat.

O pierd printre degete.                                                          Scursă ca un vis în somn,                                                                și văd cerul arzând                                                                          - o culoare tricotată -                                                                                                                            Un roșu, arzător ca o flamă. 

Văd amurgul beat, oare?                                                                                                                  Mă trezesac tresărind - ud                                                                                                                pe haine -                                                                                                                                            Un alt coșmar.     

 - Ce reprezintă această poezie pentru tine, Alex?

- Beția Jerbei roșcate este o poezie dragă mie. În urmă cu câțiva ani, iubita unui prieten a murit, lăsând un gol în lume. Eram prieten bun, atât cu ea, cât și cu el. Am scris această poezie în memoria ei, ca un dar menit să exprime sentimentele trăite după ce a plecat dintre noi.