Arhitectul de cuvinte - Omul și lumea
Lumea în care trăim este inundată de informație. În trecut, un om inteligent era acela care putea deveni o enciclopedie vie, cunoscând foarte multe într-un domeniu anume sau stăpânind informații din mai multe arii culturale. Un astfel de om era admirat în societate, nu puțini fiind cei care se adunau în jurul lui pentru a se adăpa din izvorul de cunoaștere de care acesta dispunea. Însă doar a cunoaște nu era suficient, cum nu este nici astăzi. Era nevoie ca acele cunoștințe să poată fi trecute printr-un filtru al rațiunii, în așa fel încât, cu discernământ, să știi când să spui, ce să spui, cât să spui și mai ales cui să spui!
În Antichitate — perioadă istorică pentru care am o afinitate emoțională profundă — arhitectura era capabilă, spre deosebire de cea contemporană, să surprindă frumusețea în adevăratul sens al cuvântului. În aceeași măsură, un filolog este un arhitect al cuvintelor, menit să le descopere celor din jur tainele cunoașterii. Mai presus de atât, un teolog este chemat să proiecteze cuvintele izvorâte din Cuvântul Întrupat, astfel încât toți cei însetați de Adevărata Cunoaștere să nu mai înseteze, ci să se sature din belșug. Cele două chemări se pot împleti armonios: filologia oferă rigoarea structurii, iar teologia îi dă suflul vital, oferind cititorului nu doar răspunsuri, ci și curajul de a-și pune întrebări care îi pot schimba destinul, și, desigur, de a vedea noi perspective! Aceasta este, în definitiv, menirea arhitectului de cuvinte!
Temele pe care acest blog le va aborda se vor baza pe analiza unor citate din cărți de referință ale Editurii Sens, editură al cărei redactor sunt. Și pentru că doresc să încep cu o lectură ușoară, voi aborda pe scurt un citat din cartea pe care am mai menționat-o cu alte ocazii, Ora 25 de Constantin Virgil Gheorghiu. Un articol mai amplu pe baza pasajului din care am extras acest citat va apărea ulterior.
Constantin Virgil Gheorghiu (1916–1992) a fost o figură providențială și, în același timp, controversată a literaturii române de exil, fiind un scriitor, jurnalist și preot ortodox care a trăit cea mai mare parte a vieții în Franța. E de la sine înțeles cum o astfel de personalitate a ajuns foarte rapid la inima mea.
Scurtul pasaj pe care doresc să vi-l pun la inimă sună cam asa: „Oare chiar îmi pare rău că n-am plecat acum treizeci de ani? se întrebă preotul. (...) Nu e părere de rău că n-am plecat. E nostalgia după un lucru pe care îl credeam a fi adevărat în iluzia noastră, ceva ce nu vom dobândi niciodată. Dacă atingem acel lucru, ne dăm seama de îndată că nu este ceea ce visam. Poate că America nu este ceea ce căutam cu adevărat. Poate că este numai un pretext pentru neliniștea mea. America e o născocire a nostalgiei noastre. Faptul că nu am cunoscut-o poate fi o dezamăgire mai mică decât dacă aș fi cunoscut-o cu adevărat.”
De ce este relevant acest pasaj? Poate sunteți și voi din generația în care, privind filmele, serialele, muzica, tot ceea ce venea prin mass-media dinspre America, ne doream cu toții să avem și noi parte de „Visul American”. Generația mea privea cu admirație tinerii care ajungeau în America și se realizau, plecând dintr-o țară care până nu de mult era comunistă; mulți aspiram la a deveni celebri, realizați ori, pur și simplu, să trăim acea stare pe care o puteam vedea peste tot la începutul anilor 2000. America era țara libertății care te chema, te făcea să o dorești! Ora 25 a fost scrisă în 1949, dar prezintă aceeași viziune asupra Americii. Nostalgia de a fi rămas în urmă, gândindu-te mereu la ce ar fi putut fi dacă ajungeai să îți împlinești acest vis, se sfărâmă acum, în 2026, când vedem cum the american dream nu a fost altceva decât o mușamalizare a adevăratei Americi. O Americă ce și-a pierdut direcția, o Americă ce, după spusele filosofului Hermann Keyserling, s-a infantilizat și se infantilizează tot mai mult, urmărind „Idealul Animal” al religiei consumerimului (Hermann Keyserling, America set free, Harper & Brothers publishers, New York and London, 1929, p. 182). Pentru cel care citește Ora 25, să citească America set free este imperios necesar. (Curând la Editura Sens, volumul America set free va fi disponibil sub denumirea Psihanaliza Americii). Însuși Constantin Virgil Gheorghiu s-a inspirat din filosofia lui Keyserling. Există oare speranță pentru societatea noastră? Pentru societatea americană? Dar ce se întâmplă cu cea românească, care pare să preia tot mai multe valori străine de cultura și civilizația sa? O fi rău? O fi bine? Rămâne de văzut! Esențialul este însă altul, iar Ora 25 reușește să surprindă acest esențial.
Nu vă spun despre ce este vorba! Vă las să descoperiți singuri această taină! Vă las să deveniți complicii gândurilor mele.
Cartea poate fi achiziționată de aici: https://www.emag.ro/ora-25-constantin-virgil-gheorghiu-editia-2016-9786069436455/pd/D2PBW8BBM/
Mai multe cărți de la Editura Sens pot fi găsite pe https://sens.ro/
Comentarii
Trimiteți un comentariu